marți, 24 iulie 2012

Pretenţiile limbii române( Î sau Â)

Am două prietene care anul ăsta au dat admitere la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării(FJSC) din Bucureşti, iar azi am dat de următorul articol pe facebook(articol împărţaşit de una din ele - echivalentul lui share în română sună ridicol): Perle în avanpremieră de la admiterea la FJSC 2012
De curiozitate am dat să îl citesc, apoi am mai citit Unde nu-i mentă, vai de mentor! şi Perle – valul 1, pentru că erau printre articolele similare.

Am rămas cu un gust amar după aceste articole. Unele din perlele menţionate erau într-adevăr penibile ca formulare, dar altele erau nişte fraze puţin mai umflate ca exprimare, dar destul de ok per total. Mi s-a părut că pretenţiile şi plângerile la adresa generaţiei 2012 au fost cam exagerate, dar ce m-a lovit încă de la primele rânduri ale primului articol a fost faptul că domnul asistent George Hari Popescu, autointitulat - cel mai probabil - ministrul Cyberculturii, scrie cu Î şi nu cu  în mijlocul majorităţii cuvintelor. Nu am înţeles de ce scrie "română", dar apoi "gîndit".

Nu vreau să se înţeleagă că arunc cu noroi într-un cadru didactic universitar cu care nu am avut şi nici nu voi avea vreo legătură şi pe care în principiu îl respect după ce i-am vizitat pagina de pe site-ul FJSC.

Nu ştiu nici de când s-a schimbat regula pe care eu o ştiu încă din clasele primare "se scrie cu Î doar la început şi sfârşit de cuvânt, iar cu  în interiorul cuvintelor", dar dacă noi suntem acuzaţi că ne prostim pe an ce trece, aşa acuz şi eu generaţiile mai vârstnice că nu se pot adapta schimbărilor limbii române.

Zic noi, pentru că, deşi am 24 de ani, încă mă consider printre generaţiile tinere, iar proful în cauză, deşi are doar 36 de ani, se pare că face parte din cele "bătrîne". Nu e prima dată când văd un profesor universitar scriind aşa, de fapt nu îmi amintesc să fi văzut vreunul sărit de 40 de ani care să folosească Â cum trebuie.

Avem pretenţii de super corectitudine, dar nu ne putem adapta schimbărilor, asta mi se pare exagerare.

În ultima vreme parcă îmi e teamă să mai tastez şi două cuvinte ca nu cumva să scriu ceva greşit şi să fiu etichetată "retardată". Fenomenul "vânării greşelilor gramaticale sau de tastare" e în plină ascensiune pe orice site te duci. Mereu se găseşte unul care să se creadă inteligent şi se apucă să corecteze pe alţii... dar gata că încep să deviez de la subiectul principal.

*Credit pentru imaginea de la început articolului Cât de inteligenţi erau românii în anii '40?

Cu pretenţia să folosiţi  corect, a voastră
Amarena

duminică, 22 iulie 2012

I'm a Living Thing

Ei da, încă mai trăiesc, chiar dacă blogul meu pare mort de aproape un an.
Living & listening to great music lately!

Azi trebuie să marchez un eveniment important pentru contul meu de Last.fm, eveniment ce se poate observa şi din imaginea de mai sus: Linkin Park a ajuns pe primul loc în topul overall.

Pare o prostie? Da, înţeleg, dar pentru mine contul de Last.fm e important şi l-am creat în perioada când l-am ascultat foarte mult pe Milan Stanković. După câteva luni de ascultare obsesivă, m-am oprit într-un final şi de atunci am tot vrut să ajung să schimb numărul 1. Mi-a plăcut şi încă îmi place Milan, dar niciodată nu am considerat că muzica lui reprezintă genul pe care îl ascult cu precădere.

În ultimele aproximativ trei luni am ascultat obsesiv altceva. Linkin Park, evident. Motivele:

1.Au venit în România şi am fost la concert. A fost epic concertul şi aş mai da oricând 200 de lei ca să îi revăd. Acum îmi retrag cu coada între picioare afirmaţiile făcute în postarea A Thousand Shits?, pentru că Chester Bennington încă are o voce incredibilă şi totul a sunat foarte bine live, mai ales că au cântat mai mult melodii de pe primele două albume, Hybrid Theory şi Meteora.

2.Au lansat album nou, Living Things intitulat, album ce l-am aşteptat cu ceva emoţii având în vedere că ultimele două, Minutes to midnight şi A thousand suns, nu s-au ridicat la aşteptările mele. Acesta mi-a plăcut mult, destul de mult chiar, deşi nu a putut să întreacă "performanţele" obţinute cu Hybrid Theory şi Meteora. Am ascultat acest album atât de mult, încât a ajuns pe locul 1 în topul albumurilor cu, momentan, 1009 plays. Powerless e superbă, am ascultat-o oficial de 192 de ori până acum, iar printre cele care îmi plac foarte mult mai menţionez Lost in the echo, In my remains, Burn it down, I'll be gone şi Until it breaks. Mă bucur că şi-au mai revenit din atâta "experimentat" cu albumele. 

Am afirmat într-o discuţie cu o prietenă că "simt că ei sunt singurii pe care i-aş putea asculta suficient de mult pentru a îi aduce pe locul 1 fără să mă plictisesc" şi aşa a fost, nicio altă formaţie nu ar fi fost mai potrivită pentru locul ăsta.


A voastră reînviată în blogosferă,
Amarena