Hate this September

Nimic nu e cum trebuie în acest septembrie.
Săptămâna trecută, la mijlocul lunii, era o căldură insuportabilă în miezul zilei când pe vremea aia ar fi trebuit să fie răcoare, ar fi trebuit să mai plouă câte puţin, ar fi trebuit ca vremea de afară să mă facă să îmi caut în şifonier umeraşele pe care am aşezat hanoracele la sfârşitul primăverii. Dar nu! Urăsc vremea asta.
Urăsc că e ultima lună din ultima mea vacanţă.
Urăsc că e prima dată când mă duc în toamnă la restanţe.
Urăsc că a fost prima dată când am picat cu adevărat un examen, orice altă restanţă avută a fost din cauza neprezentării la examen.
Urăsc cum a pus pe foaia aia un 4 în silă, pentru că stimatul domn profesor universitar se grăbea, şi cum a spus "Învaţă mai mult pentru data viitoare!".
Urăsc când mama îmi spune să învăţ mai mult când ea e analfabetă.
Urăsc chiar şi lipsa mea de chef de a învăţa.
Nimic nu e cum trebuie şi îmi e scârbă de aproape orice.
Octombrie, vino mai repede!

A voastră plină de ură,

!Amarena
 

 

Pentru mai multe imagini asemănătoare cu cea de sus: Leonid Afremov

Perfect student?

Nu, aş vrea eu să fiu o studentă perfectă, în traducere nicio restanţă şi numai note mari.
Dar nu asta e problema acum, pentru că în general mă descurc, uneori chiar mult, mai bine decât colegii mei.
Problema e percepţia celorlalţi faţă de mine. Deja încep să devină stresante frazele de genul "Tu ai restanţe?!?", "Cum de nu ai numai 9 şi 10?", "Câţi de 10 ai luat până acum?", "6? E cea mai mică notă a ta, nu?" şi asta din partea mai multor persoane, dacă era numai una, treceam cu vederea.
WTF! Eu ce are dacă am restanţe? Se termină lumea din cauza asta? Nu, pot să supravieţuiesc şi cu 2-3 restanţe, pentru că nici eu nu am chef să învăţ câteodată. Deşi restanţele pe care le am au şi o mică scuză în spate, ştiu că dacă m-aş fi forţat un pic, aş fi reuşit să nu le am, dar nu am mai vrut.
E o vorbă cum că nu există student fără restanţă, iar eu nu m-am nimerit să fiu excepţia de la regula şi de fapt nu ştiu vreo excepţie. Chiar aş vrea să găsesc unul fără restanţă, să îi strâng mâna şi să îi spun că nu are viaţă!
Şi azi e iar una din zilele fără chef de învăţat pentru o restanţă de mâine, rămâne pe data viitoare, mai e timp! Cum să am dispoziţia necesară pentru a învăţa când de abia aştept să treacă timpul mai repede şi să plec poimâine la mare? Eh... detalii...

Cu gândul la soare şi valuri,

Amarena!

Me & you + 8

 

Chiar dacă sunt încăpăţânată, bitch, zdreaţa lumii, am impresia că le ştiu eu pe toate, nu ştiu să mă port frumos cu tine şi uneori nu te apreciez cum ar trebui, sunt în acelaşi timp şi cea care te iubeşte de 8 ani. Am petrecut o treime de viaţă împreună şi pledez nevinovată când mă acuzi "Tu nu mă iubeşti pe mine!".

Suportă-mă cel puţin încă 8 ani şi o să am timp destul să îţi demonstrez.

La mulţi ani nouă!

P.S.:Imaginea din seria Couple a lui Magdorf.

Your bitch and lovefull,

Amarena!

Bloody lazy ass

Degetul mare pleacă la plimbare

Arătătotul aduce paltonul

Mijlociul aduce pardesiul

Inelarul aduce fularul

Iar degetul mic nu face nimic pentru că e cel mai mic

Greşit! Nu face nimic pentru că e puturos, aia nu e decât o scuză. Aşa cum şi eu am folosit orice, printre care şi răceala, ca să mă eschivez de la curăţenia de Paşte. Urăsc momentele asta, mama ar fi în stare să întoarcă toata casa pe dos.
Cât despre poezioară, aşa e când ai nepoţi la grădiniţă. Eşti întrebat "Oare de ce m-a înţepat tanti aia care mi-a făcut testul de hemoglobină şi glicemie în inelar când eu îi întinsesem iniţial arătătorul?" şi te apuci să răspunzi cu poezia respectivă.
M-am amuzat serios când am primit replica asta.
Înţepatul a fost acum câteva zile când am fost să donez sânge. De mult voiam şi în sfârşit am reuşit să o fac. I am such a nice person! Nu băgaţi în seamă faptul că am primit bonuri de masă şi analize pe moca.


P.S.: Întrebare cretină în formularul ce trebuia completat de donatori:
"Câţi parteneri de sex aţi avut?"
Şi trebuia să bifezi DA sau NU.

Cu 250 ml de sânge mai puţin, a voastră

!Amarena

Flower power names

Chiar dacă în restul anului nu îmi suport al doilea prenume(de fapt primul trecut în buletin) pentru că e prea lung şi mă apucă nervii când trebuie să îmi scriu numele întreg pe undeva, azi îl accept şi mi se pare drăguţ.
Îmi plac florile destul de mult ca să îl reneg în totalitate. Destul de mult şi nu foarte mult pentru că nu am răbdare să le îngrijesc. Le ador culorile, mirosul şi varietatea, dar atât.
Totuşi aş fi extrem de recunoscătoare tuturora dacă în fiecare an, în această zi nu m-ar mai alinta cu "Floricico", "Florico" & co.
La mulţi ani tuturor persoanelor cu nume de flori, nu pot să mă adresez la feminin, pentru că sunt şi băieţi în situaţia asta. Sper că nu mai e nimeni aşa terorizat de numele său.

Your flower named,

!Amarena

My caring New York

Ai furat din vuietul oraşului şi l-ai prins alături de venele tale. I-ai luat ce avea mai viu. N-ai ezitat să tranformi acea viaţă a lui, într-o statornicie pentru tine, în pudră de curaj, pudră pe care ţi-o întinzi mereu pe obraji.
Tăcerile nu se pot aşterne cu tine, eşti ce-a înglobat universul mai drag, odată cu trăirea şi energia. Să-mi înmoi mâinile în timiditate, când mă priveşti, n-aş putea.
Ah, New York, m-ai învăţat că orice este posibil, că pot trece peste poduri şubrede cu încredere, că pot picta tablouri chiar şi pe şerveţele, mi-ai dat lumină-n noaptea fără electricitate. Tu eşti suflul pe care-l cuprind mereu.

Vulnerabilă, Viena.

Nu, nu, n-am scris eu asta, nu aş fi capabilă. Mi-a fost scrisă de ireala Viena. Ireală pentru că uneori mi se pare prea frumoasă, deşteaptă şi talentată pentru a fi adevărată. Mă simt uşurată să îi ştiu şi ceva defecte, altfel m-aş simţi extrem de intimidată în prezenţa ei. Nu am darul de a îmbrăca cuvintele în catifea, şi deci nu îi pot răspunde pe măsură declaraţiei, dar pot să îi mulţumesc şi să o strâng tare în braţe cu prima ocazie. Mulţumesc pentru zâmbetul larg pe care mi l-ai aşternut pe buze cu textul ăsta!

Your caring,

New York!

Ask me & I'll answer you with Beautiful Lies #3

Long time, no post... well... no excuse either.
Let's restart!

Am ajuns la 300 de întrebări, aşa că aveţi o parte din gama 201-300.

Î: Daca nu ai sti cati ani ai,ce varsta ti-ai da? by equinox (:
R: Aproximativ 18.

Î: Cu ce gen de oameni nu poti purta o conversatie din care chiar sa inveti ceva? by funkѰ Matilda
R: Cu cei care au viziunile limitate, nu acceptă alte păreri decât pe ale lor.

Î: Te-ai muta în Braşov sau ai rămâne-n oraşul tău? by -Kinley Tonic™
R: M-aş muta, îmi place foarte mult Braşovul.

Î: Te-ai gandit vreodata sa renunti la una din facultati? by Catharsis!
R: Nu. Absolut niciodată. Prima este la fără taxă şi ar fi aiurea să renunţ, iar a2a mi-o plăteşte sora mea, mi-ar fi extrem de ruşine faţă de ea dacă aş renunţa. Trebuie să mă descurc.

Î: Ţi-ar plăcea să fii băiat fie şi numai pentru o zi? by Blackbird.
R: Cu siguranţă! Poate pentru o anumită perioadă, nu doar o zi, dar nu cred că pentru totdeauna.

Î: Ce-ai alege intre a pierde toate amintirile pe care le ai pana acum sau a fi incapabila sa iti mai faci amintiri de acum inainte? by !Melamine™
R: Prima variantă. Mare parte a copilăriei şi aşa nu mi-o mai amintesc şi nu aş pierde foarte multe. Plus că mi se poate aminti anumite chestii şi mai am în faţă mai mulţi ani decât au trecut.

Î: Care este cea mai frumoasa amintire de-a ta din copilarie? Ce o face atat de speciala? by !Melamine™
R: Când bunicul meu mă învăţa să scriu sau să socotesc scriind cu creta pe faţa de masă a bunicii :)) E specială pentru că am ţinut mult la bunicul din partea mamei şi a murit când aveam doar 10 ani. Ar mai fi şi momentele când mă jucam cu păpuşile cu prietenele mele de la ţara, iar eu aveam cele mai multe şi mai frumoase păpuşi.

Î: Trecerea timpului este un aliat sau un dusman? by PsiKeé
R: Ambele, aliat pentru că astfel acumulez mai multă experienţă şi mă pot descurca mai bine în diferite situaţii, duşman pentru că mă cam sperie gândul că voi fi bătrână cândva.

Î: Oamenii din jurul meu cand aud de alti oameni trecuti de 21 de ani pasionati de animeuri se uita cam luuung si cam dubios. Te-ai infruntat vreodata cu genul asta de persoane care sa inceapa sa judece ca inca iti plac desenele animate? Ori cum reactionezi cand cineva face vreo remarca legat de treaba asta? by funkѰ Matilda
R: În principal asta e problema: majoritatea nu ştiu diferenţa între anime-uri şi desene animate. De aceea judecă prost şi vorbesc ca să se afle în treabă. Am primit şi eu ceva comentarii răutăcioase, dar în principal nu mă interesează aşa mult părerea celor din jur. Dacă mie îmi place ceva, îmi place şi gata! Nu am avut niciodată vreo dispută serioasă pe tema asta cu cineva dacă la asta te gândeai.

Î: De când şi de ce ai început să scrii cu diacritice? by 名.Firework!
R: De câteva zile. Păi la fic scriu cu diacritice, pe blog scriu cu diacritice, am zis că n-ar fi o idee rea să scriu şi pe forum în general cu diacritice, mai ales că nu sunt singura. M-a inspirat Violeta.

Î: Iti plac copiii? by ghettoelectro
R: Nu prea.

Î: Ce ai face daca un prieten te-ar trada? by !Piquelle (:
R: Nimic practic acelui prieten. Doar că mi-aş reevalua din nou prietenii(pentru că am mai păţit-o) şi aş mai reduce din numărul celor în care am încredere.

Î: Dubstep sau rock? by -Kinley Tonic™
R: Deşi m-ai pus puţin, puţin în dificultate, aleg rock. E baza la mine. Dubstepul e o dragoste recentă.

Î: Care anime, dintre acelea care le-ai văzut până acum, te-a impresionat cel mai tare? De ce? by Akaete
R: Din ce am văzut până acum Nana m-a impresionat cel mai mult pentru că mă regăseam la anumite episoade ba în Nana brunetă, ba în cea şatenă.

Î: Tii mult la blogul tau sau ai putea sa il stergi in orice clipa? by Dream High
R: Ţin destul de mult la el şi nu sunt genul care să îşi şteargă conturile, în cel mai rău caz le las în paragină.

Î: Cum reusesti sa fii intotdeauna asa impartiala? by Aripi de lapis lazuli.
R: Asta da compliment! Îmi pare bine că mă vezi aşa. Tot timpul încerc să fiu raţională şi să nu acţionez după impulsuri de moment. Cred că şi funcţia de admin m-a ajutat să ajung să fiu aşa.


A fost mai lung decât primele două pentru că am simţit nevoia să compensez cumva lipsa unui post o lună şi jumătate. Întrebarea subliniată parcă mi-a aprins un beculeţ când am primit-o şi chiar sper să fac din nou blogul activ.

p.s.:

Main picture by m0thyyku & stamp by TheParanoidPsycho

Take care,

Amarena!

Send free dreams

Zilele trecute pe Frontier Ville, un joc de browser de pe facebook, a apărut un set de misiuni care implica printre altele construirea unei capele ca să intrăm în spiritul romantismului, se apropie Valentine's.
Printre materiale ce aveau totuşi o logică şi existau din punct de vedere fizic cum ar fi scaune şi geamuri, mai aveam nevoie de "hopes, dreams & wishes". Câte 10 din fiecare ca să fiu mai exactă.
Pentru a le obţine postam la wall mesaje care arătau ca cel de mai sus în cazul viselor.
Când am văzut prima dată un mesaj de genul ăsta postat de unul din "my friends", mi-au picat ochii pe colţul din dreapta "Send Free Dreams". Am zâmbit din plin gândindu-mă ce uşor ar fi dacă ar fi aşa şi în realitate. Mai ales că formularea era la fel şi în cazul speranţelor şi dorinţelor.
"Azi am o stare cam hopeless, ia să postez postez pe facebook un request. Din cei peste 1000 de prieteni se găsesc câteva zeci să îmi trimită şi mie nişte speranţă că doar e pe moca. Şi ca să îmi fac ziua mai bună, hai să cer şi nişte vise şi dorinţe ca să am cu ce îmi ocupa timpul şi mintea."
Ce bine ar fi, nu?
Dar acum hai să dăm logout şi să revenim la realitate!

P.S.:  Send Free Hopes & Send Free Wishes

Take care & stay real,

Amarena!

The tyranny of money

"Vând zăpadă şi la cerere frec şi la domiciliu."

Ăsta e statusul ce m-a amuzat cel mai mult în ultima vreme. Lumea ar face orice ca să scoată un ban(sau mai mulţi): de la nu ştiu câte operaţii pentru implant de silicon(mama se uită prea mult la poveştiri) până la legi tâmpite ca să nu îţi mai dea şomaj sau să îţi ia din pensie(iar tata se uită mult prea mult la ştirile politice).
Pe lângă astea faptul că eu dau prioritate anumitor examene pentru a lua bursă e deja ceva insignifiant. Acum mă simt mai bine. Azi a fost oficial prima zi de sesiune, practic am deja vreo două examene şi o verificare la activ, dar ăsta e de abia începutul.
Mă simt mai bine, dar totuşi am momente când mă trezesc visând cu ochii deschişi şi spunând "Vreau bani!". Victima care aude mereu asta zâmbeşte şi întreabă iarăşi "Acum pentru ce?". Cam tot ce aş mai vrea în momentul ăsta se rezumă la bani. Pentru restul am creier şi cică inimă, treaba fiecăruia cum şi le foloseşte.
Sper să ies cu capul sus şi cardul plin din sesiunea asta.

Take care & fuckin' study something,

Amarena!

Perverted old people

După ce că de revelion mă gândeam "gata, acum am 23 de ani" şi mă simţeam old, iar fetele de pe forum îmi spun că sunt matură, azi se mai găseşte şi un nene de 40 de ani să îmi facă avansuri pe stradă. Penibil!
Poate pentru altele asta ar fi un compliment, dar pe mine nu m-a încântat aşa mult. Faptul că am atras atenţia unui om de vârsta aia mă face şi pe mine să mă simt bătrână.
Şi dacă să presupunem prin absurd că aş fi fost singură, sunt destul de sigură că nu m-aş atinge de cineva mult prea mare faţă de mine. Cred că o marjă maximă ar fi de 5 ani.
Toată treaba asta mă pune pe gânduri, oare aşa o să ajung şi eu la 40 de ani? Să mă dau la puşti de 20 şi ceva? Sper să nu!

Take care&eventualy stay away from old perverts,

Amarena!

New year, same shit

Nu cred că puteam să găsesc o imagine mai potrivă decât asta.
E început de an. Aşa şi? Toată lumea e plină de urări, de speranţe, de promisiuni pentru noul an. Nu ştiu de ce anul ăsta am fost total lipsită de entuziasm de sărbători. Am avut o stare sărbătorless, că şi aşa am început să fac o pasiune pentru adăugarea less-ului la cuvintele româneşti.
Până şi pe youtube acum câteva zile era plin de video-uri cu "new year resolution". În română nu avem o expresie care să sune aşa frumos pentru asta, dar se referă la ce îţi propui să faci în noul an. Ei uite că eu nu am nimic în plan, nu ştiu de ce presimt că anul ăsta o să fie plictisitor şi nu o să am nimic interesant de amintit când se va termina. Sau poate pentru că despre 2010 am putut să spun "am terminat facultatea" şi 2011 nu poate avea absolut nimic care să se compare cu asta.
Nu vă mai faceţi "new year resolution" că ştiţi bine că odată încheiată luna ianuarie nu o să mai ţineţi cont de nimic, o să uitaţi de promisiunea de a slăbi, de a învăţa mai mult, de a fi mai bun cu cei din jur, de a nu te mai certa cu ai tăi şi aşa mai departe. De fapt îi consider deja eroi pe cei care reuşesc să aibă asta în cap până la sfârşitul lui ianuarie.
Eu o să fiu doar eu în aşteptarea lui 2012.

Take care,

Amarena!

Şi ce să vezi? Sunt plină de calităţi!

 Asta reiese dintr-un scurt sondaj realizat pe 27 de persoane din diferite medii în care mă învârt, care mă cunosc de o viaţă sau de câţiva ani.
Fiecăruia i-am cerut să mă caracterizeze în 3 cuvinte (sau cu aproximaţie, unii nu au putut să exprime ceea ce voiau doar în 3 cuvinte, nu puteau reinventa limba română după cum a spus unul din ei).
Postul ăsta e cel mai muncit de pe tot blogul, am stat mai bine de o săptămână să strâng de la toţi pe care i-am vrut eu. Cel mai amuzant a fost că majoritatea aveau nevoie de puţin timp de gândire înainte.
Rezultatele sunt aşa:
9 au spus că sunt deşteaptă şi alţi 4 inteligentă, adjective care au acelaşi înţeles. De fiecare dată ăsta era primul cuvânt şi apoi se mai gândeau şi la altceva. Mă bucur să ştiu că sunteţi de acord cu mine, e singura calitate de care sunt extrem de sigură.
Pe locul doi este sociabilă. 5 au spus asta. Şi ca o completare, o prietenă de pe forum a zis "Desteapta esti nu tre' sa-ti mai zic si sociabila, helloooo vorbesti cu aproape 200 de persoane de pe un forum. Mai e ceva de adaugat?"
Cu câte două apariţii au fost: ambiţioasă, curajoasă, de încredere, prietenoasă şi serioasă.
Restul unice, în ordine alfabetică: afectuoasă, amuzantă, apetisantă, atrăgătoare, calmă, cochetă, comunicativă, concretă, consecventă, curioasă, cu simţul umorului, deschisă, devoratoare de nou, de gaşcă, de treabă, dificilă, directă, disciplinată, echilibrată, emotivă, empatică, energică, frumoasă, genială, gurmandă, hotărâtă, interesantă, inumană, isteaţă, iubitoare, încăpăţânată, înţelegătoare, lider, maleabilă, matură, multifuncţională, neagră, nepăsătoare, nesuferită, nonconformistă, ochi frumoşi, open-minded, orgolioasă, pasionată, perfecţionistă, perseverentă, raţională, realistă, responsabilă, silitoare, sinceră, spontană, sufletistă.

După toate astea sunteţi de acord că sunt plină de calităţi, nu? Sunt mult mai multe pozitive decât negative, cel puţin după părerea mea. Dar e bine că am primit şi aprecieri mai puţin bune, altfel ajungeam să cred că sunt perfectă :))
Tot balamucul ăsta m-a ajutat să fac comparaţie între felul în care mă văd eu şi cum mă văd ceilalţi.

Cine ştie că nu a participat deja la caracterizarea asta, poate lăsa cele 3 cuvinte în comentarii. Aş fi bucuroasă să primesc şi părerile celor care mă cunosc mai puţin. Cine ştie ce mai descopăr?

Take care,

Amarena!

Preaiubitul verde

Verdele mă invadează din toate părţile. Şi nu, nu are legătură cu anotimpul, respectiv bradul de crăciun.

Ştiu două bloguri ce poartă numele de Verde Contemplativ şi Verde Visător, plus alte persoane(destule zic eu) care au verdele ca şi culoare preferată sau cel puţin în topul culorilor preferate.

Nu îmi mai aduc aminte cauza, dar cert este că încă din copilărie am dezvoltat o antipatie faţă de această culoare. Pur şi simplu m-am setat pe "mie nu îmi place verdele" şi în mare parte aşa a rămas.

Singurele chestii verzi pe care le ador sunt ochii mei. Pe lângă asta agreez verdele în natură, sunt ecologistă de fel, şi în artă cum ar fi cele 6 imagini cu tipa crazy-green. DAR totul se opreşte la îmbrăcăminte şi machiaj. Chiar dacă m-ai ameninţa că îmi faci vrăji să îmi schimbi culoarea ochilor şi tot nu m-aş îmbrăca în verde. Nu pot să îmi explic boala asta, e o obsesie de-a mea.

Sper să nu se arunce cu castraveţi în mine(roşiile nu merg în contextul ăsta). Nu am nimic cu cei care îl adoră/venerează/simpatizează, dar nu se lipeşte de mine şi nici nu îi înţeleg succesul.

Take care & keep it green,

Amarena!

Pics from: Basistka on DeviantArt

Spark, sparkle, sparkly

 

Tocmai devoram blogul lui Sabb şi am trecut de postul ei despre luna decembrie, postat chiar înainte să înceapă luna. Ce entuziasm!

Acum câteva zile mă gândeam să fac şi eu un post despre această lună, dar am amânat, am uitat, doar sunt eu! 

Primul lucru clar ce mi-a venit în minte a fost melodia celor de la Linkin Park - My December, apoi zăpada şi toate luminiţele cu care o să fie împodobit oraşul.

Crăciunul? N-are rost, nu mă interesează din punct de vedere religios, iar Crăciunul e frumos doar când primeşti cadouri. Cam la asta a ajuns să se rezume această prea sfântă sărbătoare. Ah da, şi la cozonac şi sarmale.

Revelionul? Doar un party mai mult sau mai puţin reuşit şi începutul unui nou an în care de fiecare dată te aştepţi la lucruri mai bune decât până în acel moment, dar(probabil) nu o să faci nimic ca să le obţii, aştepţi să îţi pice din cer ca fulgii de zăpadă, doar e iarnă, nu?

Vacanţa? Asta DA! Mult timp de irosit aiurea.

Ce e decembrie pentru mine? Luna mea preferată din iarnă. Nu mă credeţi? Mie îmi ajung luminiţele, zăpada şi... My December pe repeat.

"This is my December
These are my snow-covered trees
This is me pretending
This is all I need"

Take care, 

Amarena!

Inspiră, expiră

Am ajuns la vorba aia "o să îţi dai seama de importanţa unui lucru, atunci când nu o să îl mai ai".
Săptămâna asta am fost răcită şi concluzia clară este că ador să respir pe nas, pe ambele nări chiar. În restul timpului nici nu ne dăm seama când respirăm. Partea cu nasul înfundat e cea mai oribilă atunci când răceşti. În rest e scuza perfectă pentru a sta acasă o săptămână întreagă cu ochii în seriale, jocuri şi forum. Nu că m-aş fi prefăcut, dar am tras de timp.
În aceeaşi situaţie am fost şi când mi-am făcut piercingul în limbă şi mi-am dat seamă că şi până când înghiţi ai nevoie de limbă.
Deci vorba aia cred că ar trebui puţin modificată sau întregită aşa "o să îţi dai seama de importanţa unui lucru, atunci când o să îl ai, dar nu o să îl mai poţi folosi".
Sper să nu ajung să dau dreptate primei zicale pentru cazul persoanelor.

Iniţial aveam alt titlu pentru acest post, dar când am început să scriu despre respiraţie mi-am amintit de bancul ăsta:
"Un bărbat mergea pe stradă. La un moment dat trece un grup de blonde, toate cu căşti la urechi. El, mirat, încearcă să vorbească cu una. Deoarece nu răspundea, îi ia căştile de pe urechi. Blonda cade jos şi moare. Intrigat, mai ia căştile la câteva, care mor şi ele imediat. Îşi pune şi el căştile la urechi şi aude: "Inspiră, expiră"!"
Sper că v-a făcut măcar să zâmbiţi.

More from Avon

Ieri am fost la un seminar Avon ce s-a ţinut la universitate. Au fost puţini care au venit şi doar fete. Cred că vă imaginaţi deja de ce.
Chiar dacă pe afişul ce era lipit prin universitate scria că subiectul semiarului este "branding personal", sunt sigură că toată lumea, printre care şi eu, s-a gândit la cosmetice şi parfumuri când a văzut Avon.
Am avut marea şi plăcuta surpriză să aflu că nu a fost vorba absolut deloc despre aşa ceva.
Definiţia brandingului personal o găsiţi cu search pe google, ce pot eu să zic este că e vorba despre cum să fii cunoscut şi să ajungi să ai succes, cum trebuie să te comporţi tu, cum să îţi scoţi calităţile în evidenţă. A venit la un moment dat vorba şi despre ce să faci şi ce să nu faci când te duci la un interviu pentru un job.
Ideea este că am fost impresionată că Avon se ocupă şi cu chestii de genul ăsta. La final m-am dus la tipa care a făcut prezentarea, o persoană uşor de plăcut, tot timpul a avut zâmbetul pe buze(şi chiar vorbise câteva zeci de secunde şi despre importanţa zâmbetului), şi am întrebat-o ce beneficiu are compania din asta. Răspunsul ei a fost cu aproximaţie "nimic, vrem doar să lărgim orizonturile".
Acum am încă un motiv pentru care să ador Avon.

p.s.:Imaginea nu are nicio legătură cu seminarul, este doar parfumul meu preferat(de la Avon bineînţeles).

Ask me & I'll answer you with Beautiful Lies #2

Încă un post cu întrebări luate de pe forum. Aşa ajung la zi pentru că în momentul ăsta am ajuns la 232 de întrebări, deci mai e destul până ajung la 300, mai ales că de mai bine de o săptămână nu am mai primit nicio întrebare. Aceste întrebări sunt alese dintre cele cu numarul 101 şi 200.

Î: Ai fost vreodata dezamagita de tine ? by Zâna Verde
R: Da, am avut si momente din astea pentru ca nu reuseam sa ma adun sa fac ceea ce trebuie, ma invingea sila.

Î: Ai zburat vreodata cu avionul ?Ti-ar place ? Daca da de ce / daca nu de ce ? by !R I E L L A
R: Am zburat deja de 3 ori si anul asta o sa zbor a 4a oara. Imi place foarte mult. Prima data aveam emotii. Imi place cel mai mult decolarea. Mi se pare o modalitate super rapida de a calatorii. - raspunsul este de pe 12 august, deci actualzat este "am zburat deja de 4 ori".

Î: Ai vreo fobie? Daca da, care este aceea? by Valkyrie
R: Nu cred ca am o fobie anume sau poate daca exista frica de a imbatrani si a deveni senil :))

Î: Ce fel de persoana esti? Rationala sau crezi ca exista si supranatural? by CrossFire.
R: Cred ca orice are o explicatie logica.

Î: Ce ticuri ai? by Quixotic.
R: Probabil folosirea semnului exclamarii in exces cand postez pe forum, desi in ultima vreme am lasat-o mai moale :D In rest, nu am.

Î: Care e parfumul tau favorit ? by !R I E L L A
R: Bond Girl de la Avon.

Î: Exista vreun lucru pe care l-ai facut si acum regreti? by Fericire in rate
R: Eu merg pe principiul: nu regret nimic, am facut anumite chestii pentru ca asa gandeam si simteam atunci. Si sincer imi e foarte bine asa :)

Î: Exista persoane in viata ta pe care le consideri in stare sa te tradeze? by CrossFire.
R: Aproape oricine te poate trada atunci cand te astepti mai putin, asa ca pot sa zic: sunt muuuuulte persoane care ma pot trada intr-un fel sau altul.

Î: Ce crezi despre lucrurile false?(de la un obiect pana la ipocrizie) by Brainquake (:
R: Asta e o intrebare destul de complexa. Despre lucruri cred ca sunt necesare, nu toata lumea are bani de o toala de firma si macar ceva care sa arate asemanator e bun sau cine stie ce decoratii de pus prin casa. Cat despre persoane e rau daca exagereaza, ajung sa se raneasca singuri daca nu se poarta asa cum simt ei. Uneori e bine sa fii si un pic ipocrit, dar cu masura, si asta se numeste politete sau bun simt.

Î: Stii sa gatesti? by Kamalian Ciranoush
R: Nu prea. Adica nu prea imi place si nu m-am omorat sa invat. Era o perioada in care invatasem sa fac cateva prajituri si imi placea cum ieseau, dar mancare nu.

Î: Ce moment din viata ta ti-ai dori sa il retraiesti? by KarinLyn
R: Anul 3 de facultate.

Î: De ce tocmai anul trei de facultate ai vrea sa-l retraiesti? by .xochitl
R: Pentru ca mi s-a parut cel mai lejer. Atunci nu incepusem facultatea de matematica, cursuri nu se faceau prea multe(ele erau trecute in orar acolo, dar nu prea se faceau), am invatat foarte putin(si acum ma mir cum de nu am avut nicio restanta), am avut doi colegi noi cu care ma intelegeam foarte bine. In traducere a fost un an in care am cam frecat menta.

Cam lung, dar n-am mai pus nimic de o săptămână. Şi dacă vrea cineva să îmi lase întrebări aici, în comentarii, voi răspunde la ele în viitorul post de genul ăsta. Chiar ar fi interesant şi aşa ^_^

Boohoohoo

Halloween-ul... cu siguranţă sărbătoarea mea preferată preluată de la americani.
Nu am făcut săpături ca să aflu semnificaţia originală, dar nici nu prea mă interesează. Superficial din partea mea, dar în fine.
Îmi plac doar toate chestiile spookie şi creepy care vin odată cu ea şi bineînţeles petrecerile cu fel de fel de costume. Mi-ar plăcea să avanseze şi la noi popularitatea Halloween-ului astfel încât organizarea unei petreceri pe data de 30 octombrie să fie evidentă, la fel ca cea de Revelion. Probabil că mai am de aşteptat ceva până se va ajunge la asta, sper să nu fiu prea bătrână sau să nu fiu deloc.
Nu ştiu ce costum aş purta dacă aş avea ocazia să merg la o astfel de petrecere, se poate improviza sau cumpăra. Pentru aşa ceva chiar aş cheltui nişte bani. Oricum ar fi ceva din gama horror.
Vouă vă place Halloween-ul? În ce v-aţi deghiza?

Bloody changes

Pe voi vă binedispun schimbările? Am ajuns la concluzia că pe mine da, numai ideea că ceva se va schimba mă entuziasmează. Dacă schimbarea se dovedeşte inspirata sau nu, asta e partea a doua.
Momentan sunt foarte mulţumită de noua mea frează, deşi mai am doar jumătate din păr.
Iniţial am vrut doar să mai scurtez puţin din el ca să mai scap de vârfurile negre. Mi-a tăiat ieri o colegă vârfurile fără nimic altceva. Azi i-am zis că mi se pare ciudat, îl simt ca tăiat din topor. Mi-a propus să mă şi fileze şi rezultatul îmi place foarte mult având în vedere că avea curs de frizerie făcut, nu tunde aşa la nimereală. Urmează şi al treilea strat de roşeală care sper să iasă mai uniform. Dacă nu, mai încerc şi iar mai încerc.
Mulţumesc Ana!

p.s.: faza cu "bloody" e de la englezi, ador accentul lor când îl zic cu sensul de "al dracu".

Stand up for the comedy

Astăzi(cred că e al treilea post de săptămâna asta pe care îl încep aşa, o să încerc să fiu mai creativă în limbaj, dar nu ştiu ce o să iasă, acum rămân la "astăzi" deşi mă simt ca la faza aia cu "dragă jurnalule"), am fost la un show de stand-up comedy cu Teo şi Costel, ex trupa Deko.
Cine nu ştie despre ce e vorba, rău face! Un search repede pe youtube şi se rezolvă. Recomand pentru început "studentul fără roşii"(titlu personal că nu are unul prea bun) şi "Cuvinte vulgare".
Nu am avut nevoie de pampers, dar nişte serveţele în plus da pentru că la un moment dat mi-au dat lacrimile de râs.
Trecem peste faptul că am stat în picioare lângă bar pentru că nu mai erau locuri la mese deoarece a avut şi asta un avantaj: cei doi tipi s-au plimbat destul prin jurul nostru.
Deşi se crede că Teo este mai bun, idee dovedită şi prin faptul că el a intrat pe scenă ultimul, ne-a plăcut mai mult Costel. Amândoi interacţionează foarte bine cu publicul şi se adaptează, dar Teo de cele mai multe ori râdea şi el de ce zicea, fie că publicul se amuza mai mult sau mai puţin. Îţi dădea un sentiment de genul că se crede foarte amuzant, chiar dacă noi nu ne prindem de tot ce zice.
Nu are rost să dau exemple de faze care te duceau la dureri de obraji, nu are farmec dacă nu eşti acolo. A fost tare! Multumesc Aliuna! O să fac tot posibilul să mă duc şi pe 11 noiembrie când o să vină doar Costel.
Dacă staţi în unul din oraşele astea, recomand să nu rataţi.