luni, 27 septembrie 2010

Let's do it! Just do it!

Poate aţi văzut pe la TV despre chestia asta. Mie una mi s-a părut o idee foarte bună, eu sunt mai ecologistă de fel, aşa că nu am ezitat când mi s-a propus să particip.
M-am înscris cu firma la care lucrează my boyfriend, Yazaki România.
Am fost repartizaţi pe DN 1A, undeva între Măneciu şi Cheia. Am avut transportul asigurat, dus-întors cu autocarul. Ne-au dat veste verzi impermeabile(pe spate era scris sloganul si imprimată imaginea aia cu feţele), mănuşi, un sandwich, o sticlă de apă plată(fără lămâie) şi, logic, saci, muuuuulţi saci.
Mai mult a fost plimbarea şi oarecum distracţia pentru că eram destul de mulţi în grupul din care am făcut parte. Fiind zonă de munte, pe lângă şosea erau şi văi abrupte. Au coborât decât nişte băieţi într-una care era ca o mică groapă de gunoi. Fetele/femeile am adunat pe ici, pe colo.
Era amuzant că sloganul ne aducea aminte de cel de la Nike. Aşa că am zis că ar fi bine să îl urmăm. Când am ajuns înapoi în oraş pe la două jumătate după-amiaza, am luat imediat un maxitaxi către Sinaia, eu, el şi încă doi prieteni, cuplu şi ei.
Am nimerit zilele oraşului Sinaia. Bulevardul era plin dintr-un capăt în altul cu tot felul de standuri şi fast-food-uri. Muzica răsuna peste tot, scena era în parc, dar erau amplasate boxe de-a lungul bulevardului. Ba chiar era şi o chestie unde te căsătoreai pentru o zi. Suna tentant, dar n-am mai făcut-o, bugetul era cam limitat. A fost păcat că a doua zi, duminica, a plouat şi ne-am întors acasă mai repede decât ne aşteptam.
Totuşi cea mai bună chestie este că m-am îndrăgostit de langos unguresc şi o să îmi pun în funcţiune zilele astea "talentele mele extraordinare" în arta culinară. Sper doar să nu distrug bucătăria, deşi cred că mama mă va păzi la orice mişcare. Am noroc că e reţeta uşoară.

Am văzut...(2010)

Preluând ideea de pe alte bloguri, o să ţin şi eu o listă de filme şi seriale văzute. Pentru anime există myanimelist din fericire.
M-am gândit şi la un sistem de rating pentru filme ca să ştiţi pe scurt ce părere am despre filmul respectiv. La seriale se înţelege că dacă înaintez cu episoadele/sezoanele, îmi plac. În dreptul fiecărui film o să fie 5 steluţe. Cu cât mai multe steluţe aurii/galbene cu atât mi-a plăcut mai mult. Toate steluţele albe se traduce prin "film de căcat, nu vă pierdeţi timpul".

Septembrie
  • The Sorcerer's Apprentice *****
  • Machete *****
  • Ultraviolet *****
  • The Experiment ***** 
  • Lost - sezonul 1 - episoadele 1-3
  • Grey's Anatomy - sezonul 1 - episoadele 1-9
  • Grey's Anatomy - sezonul 2 - episoadele 1-9 
Octombrie
  • Lost - sezonul 1 - episoadele 4-25
  • Grey's Anatomy - sezonul 2 - episoadele 10-27
  • Grey's Anatomy - sezonul 3 - episoadele 1-25
  • Californication - sezonul 1 - episoadele 1-12
  • Lost - sezonul 2 - episoadele 1-22
  • The Vampire Diaries - sezonul 1 - episoadele 1-8
Noiembrie
  • Grey's Anatomy - sezonul 4 - episoadele 1-17
  • Dangerous Minds *****
  • Lost - sezonul 2 - episoadele 23-24
  • Lost - sezonul 3 - episoadele 1-22
  • Grey's Anatomy - sezonul 5 - episoadele 1-24
  • The Vampire Diaries - sezonul 1 - episoadele 9-22
  • Grey's Anatomy - sezonul 6 - episoadele 1-24
  • The Social Network ***** 
Decembrie
  • Lost - sezonul 3 - episodul 23
  • Lost - sezonul 4 - episoadele 1-14
  • Grey's Anatomy - sezonul 7 - episoadele 1-10 
  • The Vampire Diaries - sezonul 2 - episoadele 1-11
  • Private Practice - sezonul 1 - episoadele 1-9 
  • Lost - sezonul 5 - episoadele 1-17
  • Californication - sezonul 2 - episoadele 1-12
  • Lost - sezonul 6 - episoadele 1-5

vineri, 24 septembrie 2010

Tynipic sau Funnypic?

Tinypic cred că s-a pus pe glume. A fost 1 aprilie şi n-am ştiut?
Aseară am rămas mască când am intrat pe site şi am văzut mesajul conform căruia nu se mai poate uploada şi tot ce e încărcat deja se mai poate vedea doar pe site, link-urile externe au fost dezactivate. Se recomanda crearea unui cont pe PhotoBucket, deci ăştia l-au cumpărat. Niciodată nu mi-a plăcut site-ul ăla şi se dovedeşte că am avut un presentiment bun.
Eram plină de nervi gândindu-mă câte imagini de pe forum sunt încărcate cu host-ul ăsta(de mine şi de ceilalţi), plus l-am folosit şi eu pentru imaginile puse sub link pe blog, iar acum nu mai merg. Aveam aproximativ 300 de imagini pe cont.
Am început să caut opţiuni, să îmi fac cont pe alt site asemănător şi să încep restructurarea. Am ajuns pe un site cretin, PictureHoster, care îţi dădea direct link la imaginea încărcată, dar când să o foloseşti sub un cuvânt, cică hotlinks are not allowed. WTF! Am făcut cont degeaba.
Am apelat la ImageShack pe care îl ştiam deja, am făcut cont, mergea bine, dar mă simţeam ciudat. Aş fi avut nevoie de puţin timp ca să mă acomodez.
Când m-am trezit acum vreo două ore, primul gând a fost să fac un post pe blog despre toată tâmpenia asta, dar înainte ce mi-a venit să accesez din nou Tynipic. Stupoare... merge!
Chestia asta aparent a fost amuzantă, dar în esenţă nu a fost deloc. Exact ca imaginea cu turnurile pe care am folosit-o acum.
Sper doar că nu o să îi mai trăznească vreo idee minunată şi vor lăsa site-ul aşa cum este că e perfect. Geez!

joi, 23 septembrie 2010

The nameless Monster (Naoki Urasawa's Monster)



Naoki Urasawa's Monster sau simplu Monster e un anime ce mi-a captat atenţia şi interesul foarte mult.
Are rating R - 17+ cu menţiunea "violence&profanity". E un anime perfect de dat ca exemplu atunci când vorbeşti de diferenţa între anime-uri şi desene animate.
Întotdeauna m-au atras filmele poliţiste sau documentarele despre criminali în serie. Am fost extrem de mulţumită când mi-am dat seama că ăsta e subiectul principal aici.
Cu anime-ul ăsta îmi pierdeam eu vremea când ar fi trebuit să lucrez la proiectul de licenţă acum două luni. Abia acum l-am terminat pentru că are 74 de episoade şi seria dublată în engleză s-a mişcat cam greu la ultimele episoade.
Johan Liebert, prezent în imaginile de mai sus, este monstrul. Ador contrastul între aspectul său fizic şi rolul pe care îl are. Fazele astea când arată cu degetul să fie împuşcat în cap sunt reprezentative. Vă pun şi un wallpaper cu el care îmi place foarte mult click
Deşi grafica nu e excelentă, nu e nici pe departe asemănătoare cu genul meu favorit, asta nu mai contează. Subiectul, acţiunea şi personajele sunt foarte complexe. Nu cred că am cum să îi fac un rezumat şi nici nu vreau, îmi vin în minte prea multe faze care ar merita menţionate.
Totul se desfăşoară în Germania şi Cehia anilor '90. Unul din personajele principale este un doctor japonez. A fost amuzant când a fost menţionată şi România într-un dialog, cu referire la perioada lui Ceauşescu.
Finalul a fost deschis, s-a repetat escapada lui Johan de la început şi asta m-a lăsat cu un zâmbet pe buze întrebându-mă ce se poate întâmpla în continuare. Deşi nu mai e nicio continuare.
Ce pot să mai spun? Doar că MERITĂ!

luni, 20 septembrie 2010

Mergem la Braşov...


Nu prea sunt eu genul care să ştie foarte multe bancuri şi să le spună sau să le mimeze cu haz, însă am câteva bancuri preferate.
Printre astea este bancul cu "mergem la Braşov". Nu îmi mai amintesc unde l-am citit pentru că a trecut mult timp de atunci. L-am căutat destul de mult pe net, dar fără rezultat. Aşadar nu pot să vă zic varianta exactă, ci am două variante aproximative: una cum mi-o aminteam eu şi una cum mi-a spus-o un prieten. Important este mesajul şi cam ce ar putea insinua gluma "mergem la Braşov".

1.Un cuplu într-un compartiment de tren. Ea purta fustă şi nu avea lenjerie intimă. Având în vedere că erau singuri în compartiment, au zis să profite de asta. Ea s-a aşezat în poala lui, cu spatele la el, şi a început să se mişte în sus şi în jos. Nu durează mult şi intră o doamnă în vârstă. Ea ca să acopere ceea ce făceau a zis pe un ton vesel "mergem la Braşov, mergem la Braşov!" continuând să se bâţâie în sus şi în jos.

2.O tipă singură într-un compartiment de tren. Se gândeşte că ar putea să profite de asta, aşa că îşi scoate vibratorul din geantă şi şi-l introduce. Nu durează mult, trenul ajunge într-o staţie şi compartimentul ei se umple de bărbaţi. Ea începe să îi întrebe pe rând unde merg. Aceştia răspund toţi că destinaţia lor este Braşov. După ce primeşte toate răspunsurile începe să se bâţâie în sus şi în jos zicând veselă "mergem la Braşov, mergem la Braşov!".

Nu cred că mi-au ieşit prea amuzante versiunile, bancul ăsta e mai mult de arătat, aşa cum îmi zicea prietenul cu varianta a doua.
Vreau doar să mai adaug că week-end-ul ce tocmai a trecut am fost la Sinaia, dar mama ştie că am fost la BRAŞOV. Teehee!

marți, 14 septembrie 2010

A Thousand Shits? (Linkin Park new album)

Astăzi s-a lansat oficial noul album Linkin Park, A Thousand Suns. Este al patrulea album de studio pur, fără colaborări sau remixuri. Eu l-am ascultat oricum de duminică noaptea.
Nu ştiu ce să mai zic de băieţii ăştia. Primele două albume le-am adorat şi întotdeauna o să stea pe un piedestal din punctul meu de vedere, dar deja de la al treilea album au început să experimenteze stiluri diferite şi parcă nu mai sunt ei. Am fost cam dezamăgită de acel album şi nu am putut să aleg decât câteva melodii care să îmi placă cu adevărat.
Aşa s-a întâmplat şi acum. Din cele 15 track-uri listate, sunt de fapt doar 9 melodii pe bune, restul sunt cam de umplutură, chestii scurte care au între 00:18 si 02:01. Mai bine mai lucrau un pic şi în locul lor făceau 3 piese aşa cum trebuie.
Din cele 9 melodii, doar 4 îmi plac foarte mult. Aici e singurul plus pe care îl are albumul ăsta. Sunt doar 4 pe gustul meu, dar măcar alea le ador: When they come for me, Wrectches and Kings, The Catalyst şi Blackout. Negativele şi diferitele sunete pe care le-au inclus sună foarte bine. Rap-ul lui Mike e bun.
Dintre astea doar pe Blackout se aud ţipetele lui Chester pe care le doream atât de mult. Din punctul ăsta de vedere albumul m-a dezamăgit cel mai mult. Parcă s-a boşorogit şi nu mai poate să ţipe aşa cum o făcea acum 7 ani pe Meteora.
A Thousand Suns sau A Thousand Shits? Sunt încă indecisă cum să cataloghez albumul ăsta.

luni, 13 septembrie 2010

A fost odată... acum o lună

Deocamdată nu merit un tort întreg, păstrez asta pentru 1 an, acum blogul meu împlineşte doar o lună.
O să scormonesc un pic statisticile ca să văd ce am reuşit să strâng în această primă lună.

Asta este a 27-a postare.
Numărul total de afişări de pagină: 1342 - deşi aici o parte sunt şi de la mine pentru că nu de mult am aflat cum pot să fac să nu se mai pună şi astea la socoteală.
Comentarii: 121 -  la fel, o parte sunt de la mine, dar dacă nu erau şi alţii să comenteze, nu postam eu de nebună.
Persoane interesate: 11.
Postarea cu cele mai multe afişări pe pagină: Cucina italiana - 55
Postarea cu cele mai multe comentarii: RomÂneŞte - 12
Lumea care mă vizitează foloseşte în proporţie de 59% Firefox.
Probabil datorită titlurilor am ajuns să am vizualizări şi din Italia, Statele Unite ale Americii, Canada, Coreea de Sud, Spania şi Singapore. Cele din Coreea de Sud şi Singapore sunt un mister total pentru mine.
Cine mi-a lăsat cele mai multe comentarii: Bris - 23
Iar comentariul care mie mi s-a părut cel mai mare este al Silviei de la Milan Stanković

Eu zic că a fost o lună foarte bună. Nu ştiu dacă o să mai reusesc să fac vreuna aşa de bună în curând, nu cred că o să mai postez aşa des.
Până să creez blogul îmi făceam griji ce voi posta şi apoi stăteau subiectele la coadă că nu voiam să fac mai mult de un post pe zi. Regula asta o să fie una de aur pentru mine.

Mulţumesc tuturora, fie că v-aţi luat din timp să tastaţi un comentariu, fie că aţi dat un click şi doar aţi citit!

duminică, 12 septembrie 2010

Acasă şi nevisătoare


Cred că aş fi avut şi eu nevoie de un dreamcatcher cât am fost în Italia. Acum s-a terminat plimbarea.
Cât am stat acolo am avut nişte vise care de care mai ciudate, unele chiar amuzante.

1.Aveam un peştişor de câţiva centimetri, de culoarea celor pe care îi prinzi la baltă. Îl chema Cezar şi era pe moarte. Îl scosesem din acvariu, îl pusesem într-o cană şi vorbeam cu el ca să nu moară.
2.Mai avea încă o soră. Aida, sora care există şi în realitate, plănuia să o omorâm pe cealaltă soră. La un moment dat am început să mă îndoiesc de ea, aveam impresia că vrea să mă omoare şi pe mine, pentru că eram cu a treia soră într-un lift care urma să se prăbuşească şi mă gândeam că astfel o să mor şi eu dacă duc planul la bun sfârşit.
3.Într-o dimineaţă the real sister m-a trezit gâdilându-mă în talpă şi m-am speriat destul de rău, pentru că visam că sunt pe un hol şi merg tiptil. Spionam ce persoane sunt în două camere, păreau ca nişte birouri, pentru că voiam să fur nişte acte.
4.Trebuia să plec la mare cu un coleg şi altă lume. Mergeam cu maşina lui, una micuţă, şi urma să intrăm 8-9 persoane în maşina respectivă. Când am auzit asta, am zis că eu vreau să stau în faţă şi el a acceptat. Apoi se făcea că două fete nu mai mergeau din nu ştiu ce motiv, dar tot rămâneam 6-7 şi îmi era teamă că eram prea mulţi şi mergeam şi pe autostradă. Plus că nu prea îmi imaginam cum o să intre toţi în spate având în vedere dimensiunea maşinii.
5.Şi în final, un vis din care nu îmi mai amintesc prea multe. Am visat un tip de care mi-a plăcut în epoca preistorică şi pe care nu l-am mai văzut de secole. Aveam o relaţie cu el abia începută şi eram la un fel de party cu mai mulţi amici la o fântână de la mine de la ţară unde stătea sora mea cu gaşca ei acum vreo 12-13 ani.

Sper să fie de vină mediul de acolo că la un moment dat deja mă speriam că visez aşa des. Sunt acasă de două nopţi şi nu am mai visat nimic. A fost ciudat oricum!

joi, 9 septembrie 2010

срећан рођендан Милан Станковић

Staţi liniştiţi că nu v-am înjurat în titlul acestui articol, este doar un La Mulţi Ani pentru Milan Stanković în sârbă, alfabet chirilic. Astăzi face 23 de ani.
Este tipul care a reprezentat Serbia anul ăsta la Eurovision.
De atunci am dat de el şi în scurt timp a devenit o mică obsesie.
Cântă pop-folk, are o voce foarte dulce şi îi ador stilul vestimentar şi freaza.
Melodia mea preferată este Nepristojna Ponuda(Propunere Indecentă) şi foarte aproape de asta sunt baladele Kida me şi Lane moje care nu sunt ale lui, dar îmi place foarte mult cum le cântă el.
Este un artist controversat, după Eurovision mulţi îl vorbesc de rău şi se suşoteşte că ar fi gay, deşi are o relaţie de câţiva ani cu o altă artistă sârboaică(foarte frumoasă după părerea mea). Nu contează, am mai trecut prin asta ca fan când îmi plăcea foarte mult Tokio Hotel.
Ce importanţă are orientarea lui sexuală dacă mie îmi place cum cântă şi look-ul adaugă un plus imens?
Este un pic ciudat cum de câteva luni stă în playlist-ul meu, de obicei mă plictisesc după un timp de un artist sau o formaţie şi caut ceva nou. Astăzi mi-am luat mp3 player nou şi l-am dezvirginat cu muzica lui.
Îi doresc multă fericire şi, mai ales, o carieră strălucitoare în continuare. Sper să treacă cu bine peste depresia cauzată de participarea la Eurovision şi tot ce a venit cu asta şi să lanseze cât mai curând un alt album.
Doći Milane!

miercuri, 8 septembrie 2010

Sexy Soul Reapers are back! (Bleach)


În sfârşit! S-a reluat dublajul la Bleach. Am văzut deja două episoade. Rămăsesem la 167 de prin primăvară. Am început seria dublată şi mi se pare aiurea să trec după atâtea episoade la subtitrare.
E anime-ul favorit. E complex, are tipi tari, are acţiune, are comedie, are multe episoade.
Grafica mi se pare foarte bună, în sensul că este variată. La alte anime-uri dacă schimbi părul şi ochii personejelor, le obţii pe toate.
Îmi pare rău că autoarea imaginii pe care am folosit-o a ţinut neapărat să se semneze în mijlocul ei, dar asta mi-a plăcut cel mai mult deoarece conţine personajele mele preferate: Ichigo Kurosaki(oranj), Renji Abarai(roşu), Toshiro Hitsugaya(alb), Grimmjow Jaegerjaquez(albastru).
Personaje feminine care să îmi placă în mod special nu am.
Sper să nu mai fiu nevoită să trec prin "chinul" întreruperii seriei dublate.
Pentru final vă las cu wallpaper-ul meu favorit care a zăcut mult timp pe desktopul meu în vreo două serii: Ichigo wallpaper

marți, 7 septembrie 2010

The X Factor 2010 Auditions


De două săptămâni a început X Factor UK, ediţia 2010.
M-am uitat şi anul trecut şi a fost destul de interesant să văd cum evoluează participanţii de la o săptămână la alta. E uşor de urmărit pe youtube: click
Momentan sunt audiţiile: te prezinţi, cânţi ceva şi cei patru membrii ai juriului trebuie să zică da sau nu.
Cel mai controversat membru al juriului este Simon. E cel mai înţepat şi de multe ori are ceva în plus de comentat faţă de ceilalti. Are momente când îmi place şi momente când nu îmi place.
Apoi mai e Cheryl, de la Girls Aloud, care este foarte frumoasă şi îi ador tatuajul de pe mână.
Audiţiile mi se par cele mai amuzante pentru că nu ştii la ce să te aştepti de la unii care se prezintă. Sunt unele video-uri cu adevărat penibile, cum ar fi Ablisa, şi altele foarte plăcute, cum ar fi Cher Lloyd.
Cel din urmă a fost favoritul meu din tot ce au prezentat până acum pe youtube şi sper să ajungă cât mai departe. Tipa e foarte carismatică şi îmi place vocea ei, plus... are tatuaj pe mână ca Cheryl.

luni, 6 septembrie 2010

MovieLand


Am ajuns ca Light din Death Note. Nu ştiu care e faza exact cu "shit bricks", dar imaginile astea merg pe aceeaşi idee. Durează un pic până vezi ceva în neregulă, dar când îl vezi ţi se pare foarte amuzant şi te întrebi de ce nu ai remarcat mai devreme că e atât de evident.
După cum spune titlul, azi am fost la MovieLand. Este un parc de distracţii. M-am dat în diferite chestii, mi-am pictat moaca, am văzut câteva spectacole, că doar e MOVIE Land şi am făcut o barcă(să o citez pe sora mea) de poze.
O să las o parte din ele să vă spună mai mult:
Hollywood Studio
Scenă din Rambo
Moaca mea pictată cu care speriam lumea
Moaca pictată a nepotului meu
Tomb Rider Machine - destul de drăguţă
Hollywood Tower - asta da! Look why!
Eu şi Charlie Chaplin
Inginera de mine îşi băga nasul în maşina timpului
Mia sorellina
Eu şi Alice
Suc cu gheaţă bun care colora limba
Eu şi turcii speriaţi
Restaurant medieval la intrare/ieşire

Şi gata!

vineri, 3 septembrie 2010

Festa Reggio


Pe 1 septembrie seara am fost la Festa Reggio să vedem FUOCHI DANZANTI SOTTO LE STELLE.
Au fost 5 melodii, am filmat 4 dintre ele(nu chiar integral), dar astea două au ieşit cel mai bine: click1 click2
Incredibil de multă lume, abia am găsit unde să parcăm maşina şi am mers pe jos cam 10-15 minute de unde am parcat-o până unde trebuia să ajungem la artificii.
Dupa am mâncat kebab făcut de turci. A fost al dracu' de picant şi de bun!

Bonus: tot în ziua respectivă după-amiaza am fost la pişcina din oraş şi m-am dat pe toboganele astea: click3

miercuri, 1 septembrie 2010

Kaulitz Geburtstag


Alles Gute zum Geburtstag für die Zwillinge Kaulitz sau, mai pe înţelesul tuturor, La Mulţi Ani pentru gemenii Kaulitz de la Tokio Hotel. Astăzi devin majori şi după regulile americane.
Ce amintiri drăguţe am de acum trei ani când îşi serbau majoratul după legile germane, la fel ca la noi.
Mi-am adus aminte de ziua lor pentru că am primit azinoapte imediat după miezul nopţii vreo două mass-uri. Se pare că mai am câţiva fani TH înfocaţi rătăciţi prin listă. Acum trei ani primeam mult mai multe şi erau o gramadă de statusuri în legătură cu asta. Parcă îmi e dor de nebunia aia în jurul formaţiei.
Încă îi mai ascult, încă îmi mai place muzica lor şi ultimul album m-a surprins în mod plăcut, însă nu mă mai interesez despre ce fac şi nu mai frecventez forumuri dedicate lor. Ce vremuri! Din cauza sau datorită lor, nu ştiu dacă e de rău sau de bine, am început să citesc fan fiction. Au însemnat mult pentru mine.
Oricum ar fi, le urez mult succes în continuare şi sper să facă muzică mulţi ani de acum înainte.

Good old days:

Asculta mai multe audio Muzica