Dar nu asta e problema acum, pentru că în general mă descurc, uneori chiar mult, mai bine decât colegii mei.
Problema e percepţia celorlalţi faţă de mine. Deja încep să devină stresante frazele de genul "Tu ai restanţe?!?", "Cum de nu ai numai 9 şi 10?", "Câţi de 10 ai luat până acum?", "6? E cea mai mică notă a ta, nu?" şi asta din partea mai multor persoane, dacă era numai una, treceam cu vederea.
WTF! Eu ce are dacă am restanţe? Se termină lumea din cauza asta? Nu, pot să supravieţuiesc şi cu 2-3 restanţe, pentru că nici eu nu am chef să învăţ câteodată. Deşi restanţele pe care le am au şi o mică scuză în spate, ştiu că dacă m-aş fi forţat un pic, aş fi reuşit să nu le am, dar nu am mai vrut.
E o vorbă cum că nu există student fără restanţă, iar eu nu m-am nimerit să fiu excepţia de la regula şi de fapt nu ştiu vreo excepţie. Chiar aş vrea să găsesc unul fără restanţă, să îi strâng mâna şi să îi spun că nu are viaţă!
Şi azi e iar una din zilele fără chef de învăţat pentru o restanţă de mâine, rămâne pe data viitoare, mai e timp! Cum să am dispoziţia necesară pentru a învăţa când de abia aştept să treacă timpul mai repede şi să plec poimâine la mare? Eh... detalii...
Cu gândul la soare şi valuri,
Amarena!
2 comentarii:
Am citit randurile tale si mi-aduci aminte de mine, doar ca eu sunt un "exemplar" care a tinut in posesie mai mult de 2-3 restante...Da, se putea sa am mai putine daca ma straduiam mai mult, dar viata si lucrurile din jurul mi-au captat atentia si am renuntat sa invat atunci cand trebuia, un fel de lene, lipsa de chef cum ai zis tu. Hmm, sa nu uit sa mentionez ca am stat si inca mai stau in campusul univesitar, de aici rezulta si viata putin mai zbuciumata in care traim si eu si colegii mei - viata pe care cred ca o stii si tu prea bine:)... Ce ai zice tu daca eu cunosc cel putin 3 persoane - din camin - la inginerie, nu altceva, care inca nu au avut restante, iar 2 dintre ele termina anul IV acum... cat despre viata lor, dc au avut-o sau nu, dc si-au trait-o sau nu, mie greu sa dau un raspuns corect la intrebare. Cert este ca o sa aiba un avantaj foarte mare in viitor, la angajare, si nu numai. Dar sa las si eu seriozitatea la o parte, si sa spun: Have fun in vacanta, la mare, la soare... eu sigur voi ramane cu gandul la valurile marii :). Pana la o noua destainuire, numai bine!
Vorba aia: N-ai restanta, n-ai prestanta :)) In aceeasi situatie ca si tine ma aflu si eu.. Uneori cand ii aud pe cei din jur "Vai, incredibil, ai restante!" sunt ceva in genul: ce naiba?! Eu cunosc colegi de-ai mei fara restante dar viata nu prea..
Trimiteți un comentariu