marți, 31 august 2010

Piele de drac


De ceva zile sunt în procesul de cojire sau, cum se mai spune, de schimbare a pielii de drac.
Parcă nu se mai termină, în fiecare zi se mai găseşte o nouă bucată să se exfolieze. Şi principalul inconvenient este că îmi provoacă mâncărimi pe spate.
Cu toate astea ador să îmi trag câte o bucată imensă de piele.
Şi totuşi, cred că pielea de drac nu se schimbă aşa usor, doar cu o bronzare intensă. Asta e!

p.s.: imaginea de mai sus e pur şi simplu hipnotizantă, chiar iubesc weheartit

duminică, 29 august 2010

Cucina italiana

Gustul mâncării italieneşti m-a prins destul de mult. Până să vizitez prima dată ţara macaronarilor, cum spune tata, nu mâncasem decât faimoasa pizza.
Acum printre mâncărurile mele favorite se numără: paste cu ragù şi parmigiano, lasagna şi tortellini.
Pizza oricum nu se compară cu ce se face la noi, blatul este foarte subţire şi maslinele nu au niciodată sâmburi. Îmi amintesc că odată nepotul meu a mâncat o pizza în România, iar măslinele de pe ea aveau sâmburi. Nu vreţi să ştiţi cât a mai bombănit pe tema asta.
Paste cu ragù şi parmigiano, nu neapărat spaghete. Italienii nu fac diferenţa, la orice spun paste. Ragù-ul este un sos special cu bucăţele mici de carne. Parmigiano Reggiano(eu sunt în Reggio Emilia) este un fel de brânză foarte tare(sora mea îi zicea săpun de casă la început) ce se rade şi se pune peste paste. Asta e la ordinea zilei.
Lasagna, am fost surprinsă cât de uşor se face, are doar patru ingrediente printre care ragù şi parmigiano, la care se mai adaugă beschiamella(un lapte cu unt destul de gros) şi pasta în formă de foi. Am mâncat azi.
Tortellini din nou făcuţi din bucăţele mici de pastă, umpluţi cu diferite amestecuri de carne şi/sau legume.
Si să închei cu o băutură: limoncello. Este din lămâi şi în sudul ţării se face în casă cum se fac la noi ţuica şi vinul.
Buon appetito!

sâmbătă, 28 august 2010

Lago parco avventura

Astăzi am fost la ParcoMatildico , nu pot să zic "vizitez" pentru că am avut şi alte activităţi în afară de aruncatul cu ochiul.
Benvenuti! click1 click2
Fauna a fost superbă: click3 click4 click5
Am mâncat diferite fructe din pomii şi arbuştii de acolo cum ar fi: alune, mure, coarne(nişte chestii asemănătoare cu vişinele la gust, dar mai alungite ca formă, eu n-am auzit niciodată de ele, dar trebuie să îl cred pe cumnatul meu că aşa se numesc), curmale, pere pădureţe. click6
M-am dat cu canoe.
Şi cel mai interesant a fost Lake Park Adventure. Ziceam că nu voi pune poze cu mine pe blog, dar astea sunt amuzante şi vă las să râdeţi de mine: click7 click8
Traseul avea trei bucăţi de dificultate din ce în ce mai mare. La finalul primei bucăţi, trebuia să îţi dai drumul pe un cablu de oţel şi să ajungi într-o plasă. Din păcate pentru mine, dar din fericire pentru cumnatul şi nepotul meu care au râs de mine, n-am apucat să mă prind de plasă şi am alunecat înapoi rămând suspendată undeva pe la mijloc.
Bucata a doua a fost destul de grea, iar a treia nici nu am încercat să o mai fac. De ce? De asta: click9 şi click10
Totuşi n-am ratat partea cea mai importantă: datul pe un cablu de oţel de lungime 80m şi situat la 15m deasupra lacului: click11 click12
...de două ori şi pentru asta am trecut podul iarăşi: click13
Era şi o nuntă la restaurantul din parc şi presupun că asta era maşina mirilor: click14
A fost destul de obositor, dar frumos.

Bonus, unghiile mele: click15

vineri, 27 august 2010

We ? it

Răspunsul: We Heart It
Un site care m-a captivat destul de repede şi a fost până acum sursa principală de unde îmi alegeam pozele postate în fiecare articol. Şi cred că va rămâne în continuare.
Mi-am făcut şi cont şi pot astfel să păstrez evidenţa pozelor pe care le-am heart-uit.
Din câte am observat se bazează mai mult pe fotografie şi asta îl diferenţiază de consacratul DeviantArt.
Este o sursă excelentă de poze şi îl recomand cu drag aşa cum mi-a fost şi mie.

joi, 26 august 2010

Devil's Dictionary


Un site cu care vă puteţi delecta şi găsi definiţii spuse dintr-un alt punct de vedere, mai direct aş spune eu: TheDevilsDictionary

Nu am stat să citesc foarte multe, dar din ce am reuşit, asta e una din favoritele mele:
POLITENESS, n. The most acceptable hypocrisy.

Ce pot să spun, sunt o ipocrită.

F***ed & Bashed



Ştiu că vă place să râdeţi de alţii, aşa că am două site-uri de recomandat.

Unul unde fiecare şi-o face cu mâna lui şi postează ce i s-a întâmplat. Cel puţin e conştient că a trecut printr-o situaţie penibilă: fmylife
Şi altul unde situaţia e mai gravă, dar cu mult mai amuzantă. Nu cred că aş vrea să fiu vreodată bashed: bash.craiovaforum

FML-ul meu preferat de până acum:
"Today, my four year old told my mother-in-law that our house is haunted because she hears a ghost at night saying "oh" and daddy's name as if they're hurt. FML"

Bash-ul meu preferat:
"Alexa :Fata ma invitat kata la majoratu lui`..
Ana: Ktzi ani face?..
Alexa: de unde draq vrei s jtiu"

Am râs pe săturate acum două zile când am descoperit al doilea site. Românii sunt incredibili, uneori în sens pozitiv, dar acum în sens negativ.

marți, 24 august 2010

Bianco per sempre

Am ajuns la concluzia că numele meu mi se potriveşte perfect. Nu că aş fi înnebunită după alb şi nici că aş fi cine ştie ce puritate întruchipată, însă îmi ador pielea albă. Niciodată nu m-am stresat prea mult să fiu bronzată.
Imi place să merg la plajă sau piscină, însă partea cu bronzatul este oarecum un inconvenient pentru mine.
Trebuie să îmi dau cu enşpe mii de creme având în vedere cât de albă sunt.
Astăzi însă am vrut să apelez la o metodă mai naturală, recomandată de o prietenă ce a folosit-o în Grecia, şi anume uleiul de masline.
Momentan aproximativ 90% sunt roşie, frig şi am şi ceva frisoane.
Nu pot să zic că nu a funcţionat deloc pentru că sunt sigură că eram arsă dacă nu îmi dădeam cu nimic, dar nu a fost o idee bună pentru mine.

Io sono Bianca!

luni, 23 august 2010

Playground for the super-rich and beautiful (Ouran High School Host Club)


Am trecut printr-o perioadă de revizualizări. Prima dată am văzut anime-ul ăsta la începutul acestui an. Acum ceva timp mă chinuiam cu alt anime subtitrat şi mă obosea. Am apelat la Ouran că mă relaxează. Azi am terminat revizualizarea.
E un anime cu o grafică foarte bună, după părerea mea. Adică ăsta e genul meu preferat de grafică.
Personajele sunt foarte carismatice.
Nu pot să mă decid care îmi place mai mult: gemenii sau Tamaki(blondul din mijloc).
Discutam odată cu o prietenă despre anime-uri şi m-a întrebat în ce anime aş vrea să trăiesc. Acesta a fost alegerea mea. De ce? Pentru că e o lume perfectă în liceul ăla.
Sunt multe situaţii amuzante şi îmi place importanţa care s-a pus pe prietenia dintre membrii clubului.
Il recomand pentru amatorii de shojo.

duminică, 22 august 2010

Roads




România, după-amiază, un fic pervers şi muzică sârbească/ grecească/ turcească.

Serbia-graniţă, seară, Dunărea, tunele, serpentine şi rock-ul meu în căşti.

Serbia-Belgrad-Croaţia, miez de noapte, luna plină străluceşte şi muzica anilor '90.

Croaţia, noapte, puţină ceaţă, autostradă pustie, benzinării fără toaletă şi somn.

Slovenia, zori de zi, ceaţă, peisaje superbe în dealuri şi urechi înfundate.

Dimineaţă, acelaşi fic pervers şi aceeaşi muzică sârbească/ grecească/ turcească, dar Italia.

20 de ore şi jumătate. Frumos, dar obositor.

sâmbătă, 21 august 2010

Son of a beach... I'm going back to Italia


Ce amintiri amuzante am legate de video ăsta. Şi pe bune, chiar "I'm going back to Italia". E a treia oară, al treilea an consecutiv. Nu ştiu încă dacă o să mă duc undeva anume, dar numai gândul că plec de acasă pentru trei săptămâni mă face să mă simt bine, mai ales că e şi altă ţară. Poate o să fiu măcar "the daughter of a beach". Dacă nu era admiterea la master, cred că stăteam până în octombrie, dar e bine şi aşa decât deloc.
A rividerci!

vineri, 20 august 2010

Love is just a bloodsport


Melodia asta mi se pare sexy, chiar dacă nu are fund şi sâni aşa cum zicea cineva.
Pentru mine funcţionează pe post de afrodisiac. Şi am observat că trip-hop-ul are în general efectul ăsta asupra mea.
Videoclipul mi se pare perfect pentru melodie şi am fost curioasă să văd filmul din care sunt luate secvenţele.
Filmul este columbian şi se numeşte Rosario Tijeras, iar numele actriţei din rolul principal este Flora Martinez.
Nu am reuşit să îl văd încă pe tot. Cu ocazia asta mi-am amintit cât de mult iubesc Megavideo pentru că limitează la 72 de minute pe zi şi cât ador Veoh care nici măcar nu mai e disponibil în România.
Am văzut totuşi o fază destul de morbidă: moare fratele tipei şi în noaptea dinaintea înmormântării ea împreună cu gaşca fratelui său îl scot în club, chiar dansează şi o striperiţă dezbrăcată pe el.
Sunt curioasă cum se termină, dacă moare ea până la urmă sau nu. Nu îndrăznesc să recomand filmul, mai ales minorilor, este totuşi acceptabil. DAR este indiscutabil că Flora este foarte sexy.

Sex and love is not a game
A game is something you can win
And maybe something kind of fun
Cause love is just a bloodsport "son"!

joi, 19 august 2010

Poisoned by music

Abia după o săptămână, cam târziu, ajung şi la partea asta.
Titlul blogului e inspirat de cel mai mare hobby al meu: muzica.
Formularea asta am mai folosit-o, într-o formă asemănătoare, pentru url-ul contului meu de myspace. Aşa că nu am stat prea mult să mă gândesc când a venit vorba de alegerea adresei aici chiar dacă blogul nu e specializat pe muzică, ci este un blog personal.
Nu cred că trece o zi în care să nu ascult măcar o melodie, fie la pc, fie la telefon sau mp3-player.
Muzica îmi ridică moralul sau mă consolează când sunt tristă şi îmi plusează doza de optimism atunci când sunt binedispusă.
Winamp-ul meu este oprit doar dacă mă uit la ceva, în rest trebuie să aud ceva că altfel nu mă simt bine. Aşa am ajuns cu peste 12.000 de plays în fix 6 luni. Ăsta e şi post aniversar fără să îmi dau seama: Amarena's last.fm
Efectuând un calcul mediu: 2.000 plays/lună => aprox 66 plays/zi => 264 minute/zi(considerând o melodie de 4 minute) => aprox 4 ore şi jumătate/zi.
Şi oricum mă oftic că nu am iPhone sau iPod ca să se pună la socoteală şi ce ascult când sunt pe drum.
Felul principal pentru mine este rock-ul, felul al doilea hip-hop-ul şi desertul(ceea ce servesc mai rar) o combinaţie de muzică comercială. Singura excepţie din tot meniul ăsta e folk-ul sârbesc care m-a prins de la ultima ediţie de Eurovision.
Nu îmi plac persoanele care spun că ascultă orice şi nu au măcar o formaţie sau solist(ă) favorit(ă).
De ceva vreme îmi doresc un tatuaj exact ca cel din poză. Chiar nu puteam să găsesc o imagine mai potrivită pentru postul ăsta.

miercuri, 18 august 2010

Nu v-aţi săturat de vampiri? (Vampire Knight)


Dacă e vorba de anime-uri, nu cu siguranţă. Nu prea am urmărit seriale şi nici nu am citit cărţi care să aibă vampiri, dar de când cu mania Twilight creaturile astea sunt la modă, prea la modă.
Oricum subiectul ăsta mi se pare că poate fi întors pe multe feţe şi interpretat în multe feluri.
Recent am terminat de revăzut Vampire Knight. Revăzut pentru că l-am vizionat prima dată în 2008 când abia îl scoteau de la cuptor. Acum a apărut şi varianta dublată în engleză şi a fost o ocazie bună să îl reiau.
Primul sezon are 13 episoade şi are rating PG-13.
Deşi ştiam finalul, şi aici mă refer la finalul sezonului doi, parcă a fost mai interesant de data asta. Mi-am dat seama că mi-au scăpat mici detalii prima dată.
O academie cu două feluri de elevi: day class şi night class. Cei din night class nu sunt altceva decât vampiri. Toţi fac parte din aristocraţia vampirească, însă numai unul este "pure blood", Kuran Kaname(dreapta în poză). Sunt prezentaţi ca nişte creaturi superbe şi toate fetele din day class îi adoră.
Favoritul meu este Hanabusa Aidou, poreclit "Idol", blond cu ochii albaştri, carismatic, face mereu câte o boacănă şi este pedepsit de Kaname, dar are totuşi un respect inimaginabil pentru acesta.
Atmosfera anime-ului este în general una sobră, dar are şi momente ceva mai amuzante, iar altele horror. Sângele e un element nelipsit.
Vampire Knight a reuşit să intre în topul preferinţelor mele şi sunt nerăbdătoare să revăd şi sezonul doi.

marți, 17 august 2010

Anime, NU desene animate


Sunt mulţi care nu ştiu să facă diferenţa între anime-uri şi desene animate. Nu de puţine ori am primit priviri sau comentarii amuzate când afirmam că mă uit la anime-uri.
Hai să o lămurim: desenele animate sunt dedicate în special copiilor de orice vârstă, exceptând parodiile de genul Albă ca zăpada şi cei şapte pitici XXX, în timp ce puţine anime-uri pot fi văzute de toţi copiii. Până şi renumitele Sailor Moon şi Naruto au rating PG-13(Parental Guidance under 13).
Nu se mai pun în discuţie Death Note sau Code Geass care au rating R(Restricted) şi după părerea mea nici nu pot fi înţelese de un copil sub 13 pentru că au idei mult prea complexe. Cu atât mai puţin hentai-urile care sunt clar 18+.
În plus anime-urile se disting prin grafica specifică japonezilor.
Postarea asta este ca o introducere pentru categoria "anime-uri" unde voi pune pe viitor părerile personale despre anumite serii pe parcurs ce le văd. Nu mi se pare relevant să fac acelaşi lucru cu cele pe care le-am văzut deja. Vreau ca părerea mea să fie cât mai fresh.
Nu am o experienţă prea vastă, cred eu, vă las pe voi să decideţi: Amarena's anime list
Sailor Moon a fost primul pe care l-am văzut undeva în perioada claselor I-IV pe sărite la TV şi l-am revăzut complet pe la 19 ani. Îmi e drag când îmi amintesc cum mi-a influenţat copilăria.
Voi aveţi un anime al copilăriei?

luni, 16 august 2010

Roşu Burgundé


Da, da, ştiu că nu se zice "burgundé", dar mi se pare foarte amuzantă reclama aia de la vopseaua lavabilă Savana. Dacă nu ştiţi despre ce e vorba, daţi click
Vi s-a întâmplat ca deciziile luate de pe o zi pe alta să vă mulţumească mai mult decât cele pe care le-aţi gândit cu mult timp înainte?
Mie da!
Azi mi-am schimbat culoarea părului din negru în roşu burgund, deşi aveam deja altă vopsea cumpărată(nuanţa ciocolată amăruie). Chiar dacă momentan sunt un mic dalmaţian pentru că în unele locuri e roşu mai aprins şi în unele mai închis, mie îmi place. O să insist pe această culoare, cică îmi pune ochii în evidenţă.
Ăsta a fost un pas în trecerea de la SchwarzFee(ger.: schwarz = negru, fee = zână) la Amarena(it.: vişină). Poate ar trebui să îmi schimb şi ID-ul de yahoo, dar deocamdată îmi e silă.
Spontaneitatea e bună uneori!

duminică, 15 august 2010

RomÂneŞte


Ştiu cĂ aŢi mai vĂzut imaginea asta de multe ori, dar mie Îmi place Şi am zis cĂ o voi folosi cÂndva undeva. Ăsta e momentul!
De ce mĂ chinui sau mĂ obosesc sĂ postez toate articolele cu diacritice? Uite aŞa!
M-am sĂturat sĂ vĂd romÂna infectatĂ cu limbajul de chat Şi apostrof În loc de cratimĂ. Cum ai putea fi luat În serios dacĂ scrii În felul Ăla?
M-am sĂturat sĂ vĂd greŞeli gramaticale din partea persoanelor adulte pentru cĂ sistemul nostru minunat de ÎnvĂŢĂmÂnt nu bagĂ În seamĂ aspectul Ăsta pe perioada liceului. Din generalĂ pÂnĂ la 18 ani se pot uita multe.
Vreau ca blogul meu sĂ fie un colŢiŞor cÂt se poate de curat din punctul Ăsta de vedere. Ştiu cĂ poate mai am Şi eu "bubele" mele, dar Încerc sĂ scap de ele.
Am un orgasm vizual de fiecare datĂ cÂnd vĂd un text online cu diacritice. Apreciez persoanele care le folosesc.
Hai sĂ scriem ROMÂNEŞTE!

sâmbătă, 14 august 2010

Hosting?

Te hotărăşti să îţi faci un blog. Primul pas este alegerea unui host. Bun!
Având în vedere că forumul meu este făcut pe forumotion sau, varianta românească, forumgratuit, am zis că ar fi bine să aleg acelaşi lucru şi pentru blog, mai exact blogratuit. Rău!
Am dat de un panou de administrare în care nu mă descurcam deloc. Mi-am făcut nervi încercând să îmi personalizez look-ul. Iniţial mă încăpăţânasem zicându-mi "Cum e posibil să administrez de mai bine de 2 ani un forum pe host-ul ăsta şi nu sunt în stare să fac la fel cu un amărât de blog?". Ei bine, n-am fost. L-am şters!
Aşa că am ajuns la blogspot pentru că am văzut că mulţi îl folosesc. Îmi place că sunt multe skin-uri din care poţi alege şi e simplu de manevrat.
Aseară mi-a fost lăudat şi wordpress-ul, dar acum, asta e!
Ar mai exista şi posibilitatea cumpărării unui domeniu. Asta sună într-adevăr bine, dar cine stă să dea bani pe aşa ceva? Eu una, nu! Voi aţi da?

vineri, 13 august 2010

Teoretic 12. Practic 13.

Într-o noapte acum 2 ani şi 7 luni, pe data de 12 mi s-a propus ideea unui forum fan-fiction. A durat o zi până l-am aşezat cât de cât astfel încât pe 13 l-am făcut funcţional şi am început să îi facem reclamă.
Ieri, pe data de 12, mi s-a pus pata şi mi-am făcut blog. Nu a mai fost problema aranjării pentru că asta mi-a luat foarte puţin, însă a trebuit să plec. M-am întors târziu şi primul post l-am făcut pe 13. Tot pe 13 am început cu reclama pe la status, dat cu vorba şi vizitarea altor bloguri.
Să fie doar o coincidenţă sau să fie un semn de bun început?

p.s.: forumul făcut acum 2 ani şi 7 luni: Funny-Fantasy

First Shit

M-a tot chinuit gândul creării unui blog în ultimele zile.
Să fie sau să nu fie?
Când o idee îti intră în cap, scapi de ea cam greu. Deşi "clocisem" ideea ceva timp şi aveam deja un nume pentru el, încă ezitam.

Astăzi am primit ultimul impuls de care aveam nevoie. Când am întrebat o veche prietenă pe mess al cui e blogul de la statusul ei şi am primit răspunsul "al meu", am zis "gata, îmi fac şi eu!".
Aşa că iată-mă acum scriind primul post. Blogul meu nu abordează o temă anume, nu ştiu de ce l-am creat. Între timp o să ia o formă, probabil.
Bine aţi venit pe... hmm... aici!


p.s.: blogul în cauză menţionat mai devreme: Verde Contemplativ