Tăcerile nu se pot aşterne cu tine, eşti ce-a înglobat universul mai drag, odată cu trăirea şi energia. Să-mi înmoi mâinile în timiditate, când mă priveşti, n-aş putea.
Ah, New York, m-ai învăţat că orice este posibil, că pot trece peste poduri şubrede cu încredere, că pot picta tablouri chiar şi pe şerveţele, mi-ai dat lumină-n noaptea fără electricitate. Tu eşti suflul pe care-l cuprind mereu.
Vulnerabilă, Viena.
Nu, nu, n-am scris eu asta, nu aş fi capabilă. Mi-a fost scrisă de ireala Viena. Ireală pentru că uneori mi se pare prea frumoasă, deşteaptă şi talentată pentru a fi adevărată. Mă simt uşurată să îi ştiu şi ceva defecte, altfel m-aş simţi extrem de intimidată în prezenţa ei. Nu am darul de a îmbrăca cuvintele în catifea, şi deci nu îi pot răspunde pe măsură declaraţiei, dar pot să îi mulţumesc şi să o strâng tare în braţe cu prima ocazie. Mulţumesc pentru zâmbetul larg pe care mi l-ai aşternut pe buze cu textul ăsta!
Your caring,
New York!
2 comentarii:
E foarte frumos textul, nici eu nu as putea sa scriu asa ceva in viata mea, sunt sigura. :D
Omg, deci chiar e frumos ce a scris şi chiar adevărat.
La început am crezut că tu ai scris. Gosh, eram puţin şocată pentru te cunosc. Citeşti, da scrii puţin. Oricum, ceva foarte frumos, şi dacă te strădui, cred că şi ţie ţi-ar ieşi. :*
Trimiteți un comentariu