Nu ştiu ce să mai zic de băieţii ăştia. Primele două albume le-am adorat şi întotdeauna o să stea pe un piedestal din punctul meu de vedere, dar deja de la al treilea album au început să experimenteze stiluri diferite şi parcă nu mai sunt ei. Am fost cam dezamăgită de acel album şi nu am putut să aleg decât câteva melodii care să îmi placă cu adevărat.
Aşa s-a întâmplat şi acum. Din cele 15 track-uri listate, sunt de fapt doar 9 melodii pe bune, restul sunt cam de umplutură, chestii scurte care au între 00:18 si 02:01. Mai bine mai lucrau un pic şi în locul lor făceau 3 piese aşa cum trebuie.
Din cele 9 melodii, doar 4 îmi plac foarte mult. Aici e singurul plus pe care îl are albumul ăsta. Sunt doar 4 pe gustul meu, dar măcar alea le ador: When they come for me, Wrectches and Kings, The Catalyst şi Blackout. Negativele şi diferitele sunete pe care le-au inclus sună foarte bine. Rap-ul lui Mike e bun.
Dintre astea doar pe Blackout se aud ţipetele lui Chester pe care le doream atât de mult. Din punctul ăsta de vedere albumul m-a dezamăgit cel mai mult. Parcă s-a boşorogit şi nu mai poate să ţipe aşa cum o făcea acum 7 ani pe Meteora.
A Thousand Suns sau A Thousand Shits? Sunt încă indecisă cum să cataloghez albumul ăsta.
