A Thousand Shits? (Linkin Park new album)

 

Astăzi s-a lansat oficial noul album Linkin Park, A Thousand Suns. Este al patrulea album de studio pur, fără colaborări sau remixuri. Eu l-am ascultat oricum de duminică noaptea.
Nu ştiu ce să mai zic de băieţii ăştia. Primele două albume le-am adorat şi întotdeauna o să stea pe un piedestal din punctul meu de vedere, dar deja de la al treilea album au început să experimenteze stiluri diferite şi parcă nu mai sunt ei. Am fost cam dezamăgită de acel album şi nu am putut să aleg decât câteva melodii care să îmi placă cu adevărat.
Aşa s-a întâmplat şi acum. Din cele 15 track-uri listate, sunt de fapt doar 9 melodii pe bune, restul sunt cam de umplutură, chestii scurte care au între 00:18 si 02:01. Mai bine mai lucrau un pic şi în locul lor făceau 3 piese aşa cum trebuie.
Din cele 9 melodii, doar 4 îmi plac foarte mult. Aici e singurul plus pe care îl are albumul ăsta. Sunt doar 4 pe gustul meu, dar măcar alea le ador: When they come for me, Wrectches and Kings, The Catalyst şi Blackout. Negativele şi diferitele sunete pe care le-au inclus sună foarte bine. Rap-ul lui Mike e bun.
Dintre astea doar pe Blackout se aud ţipetele lui Chester pe care le doream atât de mult. Din punctul ăsta de vedere albumul m-a dezamăgit cel mai mult. Parcă s-a boşorogit şi nu mai poate să ţipe aşa cum o făcea acum 7 ani pe Meteora.
A Thousand Suns sau A Thousand Shits? Sunt încă indecisă cum să cataloghez albumul ăsta.

срећан рођендан Милан Станковић

Staţi liniştiţi că nu v-am înjurat în titlul acestui articol, este doar un La Mulţi Ani pentru Milan Stanković în sârbă, alfabet chirilic. Astăzi face 23 de ani.
Este tipul care a reprezentat Serbia anul ăsta la Eurovision.
De atunci am dat de el şi în scurt timp a devenit o mică obsesie.
Cântă pop-folk, are o voce foarte dulce şi îi ador stilul vestimentar şi freaza.
Melodia mea preferată este Nepristojna Ponuda(Propunere Indecentă) şi foarte aproape de asta sunt baladele Kida me şi Lane moje care nu sunt ale lui, dar îmi place foarte mult cum le cântă el.
Este un artist controversat, după Eurovision mulţi îl vorbesc de rău şi se suşoteşte că ar fi gay, deşi are o relaţie de câţiva ani cu o altă artistă sârboaică(foarte frumoasă după părerea mea). Nu contează, am mai trecut prin asta ca fan când îmi plăcea foarte mult Tokio Hotel.
Ce importanţă are orientarea lui sexuală dacă mie îmi place cum cântă şi look-ul adaugă un plus imens?
Este un pic ciudat cum de câteva luni stă în playlist-ul meu, de obicei mă plictisesc după un timp de un artist sau o formaţie şi caut ceva nou. Astăzi mi-am luat mp3 player nou şi l-am dezvirginat cu muzica lui.
Îi doresc multă fericire şi, mai ales, o carieră strălucitoare în continuare. Sper să treacă cu bine peste depresia cauzată de participarea la Eurovision şi tot ce a venit cu asta şi să lanseze cât mai curând un alt album.
Doći Milane!

The X Factor 2010 Auditions

De două săptămâni a început X Factor UK, ediţia 2010.
M-am uitat şi anul trecut şi a fost destul de interesant să văd cum evoluează participanţii de la o săptămână la alta. E uşor de urmărit pe youtube: click
Momentan sunt audiţiile: te prezinţi, cânţi ceva şi cei patru membrii ai juriului trebuie să zică da sau nu.
Cel mai controversat membru al juriului este Simon. E cel mai înţepat şi de multe ori are ceva în plus de comentat faţă de ceilalti. Are momente când îmi place şi momente când nu îmi place.
Apoi mai e Cheryl, de la Girls Aloud, care este foarte frumoasă şi îi ador tatuajul de pe mână.
Audiţiile mi se par cele mai amuzante pentru că nu ştii la ce să te aştepti de la unii care se prezintă. Sunt unele video-uri cu adevărat penibile, cum ar fi Ablisa, şi altele foarte plăcute, cum ar fi Cher Lloyd.
Cel din urmă a fost favoritul meu din tot ce au prezentat până acum pe youtube şi sper să ajungă cât mai departe. Tipa e foarte carismatică şi îmi place vocea ei, plus... are tatuaj pe mână ca Cheryl.

Kaulitz Geburtstag

Alles Gute zum Geburtstag für die Zwillinge Kaulitz sau, mai pe înţelesul tuturor, La Mulţi Ani pentru gemenii Kaulitz de la Tokio Hotel. Astăzi devin majori şi după regulile americane.
Ce amintiri drăguţe am de acum trei ani când îşi serbau majoratul după legile germane, la fel ca la noi.
Mi-am adus aminte de ziua lor pentru că am primit azinoapte imediat după miezul nopţii vreo două mass-uri. Se pare că mai am câţiva fani TH înfocaţi rătăciţi prin listă. Acum trei ani primeam mult mai multe şi erau o gramadă de statusuri în legătură cu asta. Parcă îmi e dor de nebunia aia în jurul formaţiei.
Încă îi mai ascult, încă îmi mai place muzica lor şi ultimul album m-a surprins în mod plăcut, însă nu mă mai interesez despre ce fac şi nu mai frecventez forumuri dedicate lor. Ce vremuri! Din cauza sau datorită lor, nu ştiu dacă e de rău sau de bine, am început să citesc fan fiction. Au însemnat mult pentru mine.
Oricum ar fi, le urez mult succes în continuare şi sper să facă muzică mulţi ani de acum înainte.

Good old days:

Asculta mai multe audio Muzica

Love is just a bloodsport

Melodia asta mi se pare sexy, chiar dacă nu are fund şi sâni aşa cum zicea cineva.

Pentru mine funcţionează pe post de afrodisiac. Şi am observat că trip-hop-ul are în general efectul ăsta asupra mea.

Videoclipul mi se pare perfect pentru melodie şi am fost curioasă să văd filmul din care sunt luate secvenţele.

Filmul este columbian şi se numeşte Rosario Tijeras, iar numele actriţei din rolul principal este Flora Martinez.

Nu am reuşit să îl văd încă pe tot. Cu ocazia asta mi-am amintit cât de mult iubesc Megavideo pentru că limitează la 72 de minute pe zi şi cât ador Veoh care nici măcar nu mai e disponibil în România.

Am văzut totuşi o fază destul de morbidă: moare fratele tipei şi în noaptea dinaintea înmormântării ea împreună cu gaşca fratelui său îl scot în club, chiar dansează şi o striperiţă dezbrăcată pe el.

Sunt curioasă cum se termină, dacă moare ea până la urmă sau nu. Nu îndrăznesc să recomand filmul, mai ales minorilor, este totuşi acceptabil. DAR este indiscutabil că Flora este foarte sexy.

Sex and love is not a game
A game is something you can win
And maybe something kind of fun
Cause love is just a bloodsport "son"!

Poisoned by music

Abia după o săptămână, cam târziu, ajung şi la partea asta.
Titlul blogului e inspirat de cel mai mare hobby al meu: muzica.
Formularea asta am mai folosit-o, într-o formă asemănătoare, pentru url-ul contului meu de myspace. Aşa că nu am stat prea mult să mă gândesc când a venit vorba de alegerea adresei aici chiar dacă blogul nu e specializat pe muzică, ci este un blog personal.
Nu cred că trece o zi în care să nu ascult măcar o melodie, fie la pc, fie la telefon sau mp3-player.
Muzica îmi ridică moralul sau mă consolează când sunt tristă şi îmi plusează doza de optimism atunci când sunt binedispusă.
Winamp-ul meu este oprit doar dacă mă uit la ceva, în rest trebuie să aud ceva că altfel nu mă simt bine. Aşa am ajuns cu peste 12.000 de plays în fix 6 luni. Ăsta e şi post aniversar fără să îmi dau seama: Amarena's last.fm
Efectuând un calcul mediu: 2.000 plays/lună => aprox 66 plays/zi => 264 minute/zi(considerând o melodie de 4 minute) => aprox 4 ore şi jumătate/zi.
Şi oricum mă oftic că nu am iPhone sau iPod ca să se pună la socoteală şi ce ascult când sunt pe drum.
Felul principal pentru mine este rock-ul, felul al doilea hip-hop-ul şi desertul(ceea ce servesc mai rar) o combinaţie de muzică comercială. Singura excepţie din tot meniul ăsta e folk-ul sârbesc care m-a prins de la ultima ediţie de Eurovision.
Nu îmi plac persoanele care spun că ascultă orice şi nu au măcar o formaţie sau solist(ă) favorit(ă).
De ceva vreme îmi doresc un tatuaj exact ca cel din poză. Chiar nu puteam să găsesc o imagine mai potrivită pentru postul ăsta.